Dr. Alexandru Munteanu
DVM Behavioural Scientist Science Photographer Nature Advocate Medic Veterinar Etolog Fotograf Științific Voce pentru Natură
Someone once said: learn the rules like a pro, so you can break them like an artist.
For as long as I can remember, I have been fascinated by the code that governs complex systems—the idea that apparent chaos resolves, once you find the underlying principles. That fascination has also, more than once, outgrown the box built to contain it. Creation, I have come to understand, needs room to grow. That constant need to grow has carried me through European laboratories, research stations, the Amazonian rainforest—toward a career at the intersection of veterinary medicine, ethology and animal welfare: more than a decade of research, eleven published papers, years spent doing science in service of animals. And through all of it, nature remained the master I pledged my apprenticeship to—the supreme alchemist, turning the purely functional into something so far beyond function that it silences you—the colours of a butterfly's wing, the stillness of a jaguar before it moves, the geometry of bird flight that we humans are only beginning to grasp.
In the end, I suppose, a scientist is simply an alchemist who hasn't finished yet. I have returned home—to the foot of the Bucegi massif—where the alchemy of science, legend and landscape is strongest. Here, where every hillside is a lesson and every creature a demonstration, my apprenticeship continues. It will not end. Until I do.
Cineva a spus cândva: învață regulile ca un profesionist, ca să le poți încălca precum un artist.
De când mă știu, am fost fascinat de logica din spatele sistemelor complexe — ideea că haosul se destramă odată ce îi găsești principiile călăuzitoare. Această fascinație a spart, și nu doar o dată, granițele oricărei cutii menite să o conțină. Creația, am înțeles cu timpul, are nevoie de spațiu să crească. Această nevoie constantă de creștere m-a purtat prin laboratoare și stații de cercetare europene și mai departe, prin pădurea amazoniană, spre o carieră construită la intersecția dintre medicină veterinară, etologie și bunăstarea animalelor: mai mult de un deceniu de cercetare, unsprezece articole publicate, ani dedicați științei în slujba animalelor. Și prin toate acestea, natura a rămas maestrul căruia mi-am dedicat ucenicia — alchimistul desăvârșit care transformă simpla funcție într-o capodoperă greu de pus în cuvinte — culorile de pe aripile unui fluture, nemișcarea unui jaguar înainte de salt, geometria zborului păsărilor pe care noi, oamenii, abia am început să o deslușim.
La urma urmelor, presupun că un om de știință nu este altceva decât un alchimist care nu și-a terminat încă munca. M-am întors acasă — la poalele masivului Bucegi — acolo unde alchimia dintre știință, legendă și peisaj este cea mai puternică. Aici, unde fiecare deal este o lecție și fiecare vietate o demonstrație, ucenicia mea continuă. Nu va lua sfârșit. Decât când eu voi sfârși.
munteanu@lexandru.com
© 2015– Alexandru Munteanu